PRO – MEMORIA
In luna aceasta, bunul meu prieten Mircea Florian şi-ar fi aniversat trecerea a încă unui an. La numărătoarea lor, pe răbojul acestora, nu ne-ar fi putut despărţi, decât prea puţine luni. O suferinţă cumplită i-a curmat şirul vieţi, dedicată în mare parte Pietrii Craiului, pe care o iubea nespus de mult. Atunci, în ziua cumplitei veşti, ca şi acum, într-o răsuflare, aş înşira în noianul vorbelor, acelaşi panegiric:
IN MEMORIAM
Tic-tacul timpului pe care nu-l auzim,
a făcut să plece dintre noi
MIRCEA FLORIAN.
Piatra Craiului, în clipa nemărginirii,
îşi va fi pierdut un îndrăgostit statornic.
Castelul Crăiţei, al cărui fondator a fost,
va fi o clipă îndoliat.
Brâul Soarelui, o clipă
va păstra pe fruntea lui un nor.
Brâul Florilor,
îşi va pleca corola pentru o clipă.
Creasta Frumoasă, va avea pentru o clipă,
lacrimi de rouă mai multe ca nicicând.
Prietenii de munte,
care te-au cunoscut şi iubit,
pentru tot ce le-ai dăruit,
nu te vor uita niciodată.
După ce te-ai întors din Caucaz, ai scris,
cândva,.....undeva,......
„ Acolo sus, totul se termină”
Nu poţi fi uitat, MIRCEA FLORIAN.
Ai dăruit mai mult decât ai primit.
Nu adio, ci la revedere prietene.
Şi dacă dragostea mea, mult mai veche pentru Piatra Craiului, a fost dusă la nesfârşit, asta s-a întâmplat şi datorită multor trasee făcute împreună, ce-i străbăteau abrupturile, pe acolo pe unde altădată nici nu gândeam.
Text: Dinu Boghez
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu