sâmbătă, 30 mai 2009

O zi de iarna intr-o zi de vara

A fost odata un gand ratacit ce a trecut prin mintea mea pe o vreme viscolita de decembrie… sa poposesc intr-un loc inalt si semet intr-o zi de iarna. Zilele, saptamanile, apoi lunile au trecut rand pe rand si eu tot n-am reusit sa ajung acolo.
Dar iata ca la inceput de vara, un nor napraznic porneste dinspre nord, de departe, spre tinuturile noastre calde. Si cum norul facea o groaza de nebunii pe unde trecea, am aflat din timp de sosirea lui. Si asa am hotarat sa plecam spre locul visat.
Norul cenusiu si buclucas ajunsese insa acolo inaintea noastra si dupa ce udase bine tot tinutul, acum incepuse sa-l picteze in alb. Iar noi dupa el, il urmarim, sperand sa ne aduca ce doream. Si tot urcand, plaiurile verzi, crude si pline de flori se invaluiau intr-o ceata rece si stranie. Iar norul gros cobora amenintator tot mai mult deasupra capetelor noastre. Si de sus au inceput sa zburde fulgi mari de nea imbranciti in toate partile de vant. Bujori, papadii, gentiene, fire proaspete de iarba, toate s-au facut repede nevazute sub rochia a alba a iernii, o iarna grabita si neasteptata ce hotarase s-o alunge pentru o zi pe sora ei mai inflorata. Luptandu-ne cu frigul, vantul si neaua, obositi dar vrajiti de cele intamplate, am ajuns pe varful visat si am trait cu bucurie… o zi de iarna intr-o zi de vara.












Text: Floriana Boghez
Foto: Floriana Boghez

Niciun comentariu: